Cum ajunge o fiinţă, din a fi vioaie, "umblăreaţă", veselă în a fi inertă, ţeapănă, rece.
Este mai mult decât ştiinţă, este dincolo de capacitatea de analiză. Este suflet! Şi totuşi, atunci, din ce este compus sufletul? Pentru că sufletul e motorul şi inima abia vasul. De ce are nevoie de integritatea trupului? De ce măcinaţi de bătrâneţe sau de boli ne părăseşte? De ce e vizibilă îmbatrânire în primul rând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu